Moonlight drive…sau despre IPHONE 4… sau despre gandaci… sau postul parantezelor… sau inca un post cu paranteze… sau despre dna steluta… (cum vreti voi sa-l numiti)

Let’s swim to the moon, uh huh
Let’s climb through the tide
Penetrate the evenin’ that the
City sleeps to hide
Let’s swim out tonight, love
It’s our turn to die
Parked beside the ocean
On our moonlight drive

Deasupra acestor randuri, o aveti pe doamna steluta (daca va intrebati cine e ea, va spun doar ca este doamna fara de care casa noastra ar fi murdara… si uda… si putrezita… si plina de gandaci (o data chiar am gasit un gandac, venind de pe foarte frumosul hol al blocului nostru, care intotdeauna este plin de gandaci morti. Gandacii pe care ii gasim pe holul blocului sunt imensi si mor cu capul in jos. Scarile sunt intotde3auna pline de ei, cateodtata striviti. Ma… ma iertati, am vorbit multe prea mult despre gandacii care o sa ne invadeze blocul (vezi fetitele powerpuff, episodul 3, `insect inside`)). PE SCURT CASA NOASTRA NU AR MAI FI ACUM A NOASTRA (AM FI DATI AFARA DE CEI CARE SE OCUPA CU DATUL AFARA AL PERSOANELOR CARE AU O MURDARIE PREA MARE IN CASA (DACA EXISTA ASA CEVA)) DECI AM FI DATI AFARA.
aM FI DATI AFARA SI EU NU AS MAI PUTEA SCRIE ACESTE RANDURI NU CA LEAR CITI CINEVA (PUN BOLD CA SA NU MAI FAC INCA O PARANTEZA)
tOTUSI, ABIA ACUM REALIZEZ CA BOLDUL PE CARE L-AM PUS A FOST TOTASL DEGEABA, PENTRU CA, PENTRU A-L EXPLICA, AM MAI CONSUMAT O PARANTEZA A LUMII (LUMEA ARE UN NUMAR LIMITAT DE PARANTEZE, CEL PUTIN ASA CONSIDERA UNII *CEI CARE INCA MAI CONSIDERA CA PAMANTUL ESTE PLAt*)))
Deci doamna steluta este salvatoarea nostra, si nu sunt ironic aici, chiar e…
Bine reconosc, sunt ironic 10%, dar doamna steluta chiar ne-a ajutat).

IPHONE 4
Chiar daca nu eram un mare fan apple, mi-am dat seama, `intr-un sfarsit` ca fac chestii misto. IPHONE 4, noua `creatie` Apple mi se pare, intr-adevar, ceva foarte bun dar asta mai ales din punct de vedere al designului, al multelor APPuri din APP STORE si al modului in care sunt prezentate lucrurile, atunci cand il deschizi… Ceea ce nu mi se pare nou… (si nu este) sunt noile lucruri pe care le aduce Iphone 4, si pe care Apple le prezinta drept ceva extraordinar pe care numai ei l-au adus lumii. Intr-un clip, ne spuneau cum, acum, oamenii puteau fi, in sfarsit satisfacuti de optiunea lor de video call… HTCul meu Touch HD, cumparat de ceva timp are video call, si 2 camere de pe vremea cand Iphone-ul 3G nici macar nu aparuse.
Ceea ce vreau sa spun este ca imi place iphone-ul, dear sa spui ca ai revolutionat lumea mobilelor cu voice call si cu faptul ca se pot face foldere este un pic cam mult.
Pe HTC poti fac e mult mai multe foldere. Inteleg ca nu arata atat de bine si ca nu este atat de prietenos (are unele meniuri atat de mici, incat abaia daca le nimeresti cu degetul), dar ceea ce prezinta ei drept fiind `nou` a fost facut in mii de alte telefoane inainte.
-Apropo de Apple, uitati o chestie misto cu IPAD:

Scuze pentru greseli…

Anunțuri

Continuam TIFFUL: Scurt-metraje Romanesti

Scurtele romanesti vazute de catre mine la TIFF sunt:
Aniversare: Film care nu m0-a dat peste cap, ideea fiind una simpla: o femeie singura de ziua ei. Ca sa va spun sincer, nu stiu cat de folosita e ideea, dar am o vaga impresie ca e destul de folosita. Filmul e mediocru, cu putin (asa-zise) `faze` care te pot face sa razi. Povestea? O fata cheama de ziua ei un animator. Filmul te face… ma rog, de fapt doar incearca (eu, nu stiu cum, mi-am dat seama de la inceput ca asta va fi `ideea`) sa te faca sa crezi ca la respectiva fata vor veni foarte multi invitati, si de asta cheama animatori.Ei bine, chestiile de ras sunt mult prea putine ca sa zici ca merita.
Betisoare rock and roll:
Stiu ca exista multe filme despre tot soiul de surdo-muti pe care eu personal nu le incurajez (acuma nu e nevoie sa ma dati in judecata, nu am nimic cu surdo-mutii), dar filmul asta a reusit cumva (desi nu prea stiu cum) sa ma emotioneze. La inceput ma gandeam ca va fi inca o prostie cu surdo-muti, dar, pe partcursul derularii, filmul `m-a prins` din ce in ce mai mult. Chiar trist a fost sfarsitul , in care femeia se duce la fiul ei si ii cere un autograf, fara sa-i spuna ca ea este mama lui, sau fara ca el sa o recunoasca. Totusi, chiar daca pana acum l-am laudat (partial) actorii (poate in afara de surdo-muta, ea joaca mai bine) joaca atat de prost, icat poti sa iesi din sala de la primele lor cuvinte. Cand il auzi pe baiatul care o gaseste prin gara/ tren ca spune… ce-o fi spunand el acolo, e clar ca NU e real. E clar ca joaca. Si e clar ca joaca prost.
Colivia-
Poate ca cel mai reusit film romanesc (scurt, ma refer; din competitie) este acesta, filmul lui Sitaru (daca imi mai aduc bine aminte) apropo: Situaru a facut si Pescuit Sportiv, care chiar este un must-see), despre un baiat care aduce in casa o pasare si, desi la inceput atitudinea lui fata de ea era mult mai rea, se atasaza de ea. Cred ca filmul ne-a placut tuturor (inclusiv juriului, care i-a dat premiul pentru cel mai bun scurt-metraj romanesc din competitie) pentru umor combinat cu putina (foarte putina) drama. Chiar umor. Nu ca la altele :D. In plus, actorii joaca foarte bine… in sfarsit un  film despre care poti crede ca este real din punctul de vedere al dialogurilor si expresiilor actorilor.
Icre negre-
Filmul este o ratare. Dat fiind faptul ca a fost la foarte multe festivaluri, m-am gandit ca a fost selectinat pentru ca e bun… M-am gandit gresit, probabil ca nu prea aveau din ce sa aleaga. Filmul devine putin penibil, pentru ca simti ca este facut ca sa te faca sa razi, dar nu poti sa razi, pentru ca situatiile nu sunt destul de comice. E clar ca filmul incearca sa te faca sa razi (pentru ca nu este, la prima vedere, (doar foarte putin la a doua) dramatic) dar nu reuseste! Filmul nici destule idei nu are: este vorba despre un barbat si fiica lui carte se duc sa-i daca icre negre unei doamne, iar barbatul insista ca doamna respectiva sa se uite si la fetita dansand, pentru ca ea avea nustiuce agentie de modele. Icre Negre chiar m-a dezamagtit.

URMEAZA, intr-un post viitor:

Lord

Matei, Matei

Muzica in sange
Ochiul papusii
Trenul foamei


TIFF: Drumul si Primele 2 filme

La TIFF eu m-am simtit foarte bine, asa ca nu am putut scrie de acolo despre filme si asa mai departe, asa ca scriu tocmai acum. Poate ca e putin cam tarziu, dar v-as ruga sa va multumiti si cu atat :D.

Drumul a fost cel putin ciudat: mai precis aeroportul baneasa e cel putin ciudat, adica seama (CLAR!) cu o gara. Are doar cateva scaune prapadite de plastic, iar spatiul este foarte mic. Daca sunteti turist in Romania, nu uitati sa il vizitati! Probabil ca cel mai prapadit aeroport din europa! (if you are a tourist, please visit Baneasa intrenational aeroport (Aurel Vlaicu), probabily the smallest and the dirtiest aeroport in Europe!)

In schimb, aeroportul din cluj a fost (de fapt, este) foarte modern si foarte misto.

Avionul cu  care am ajuns acolo a fost, in schimb,mult mai „bun” decat ne asteptam. desi era foarte mic (30 si ceva de locuri), am primit un sendvis si niste apa. Echipajul era format din doar 2 persoane.

PRIMA ZI SI PRIMELE 2 FILME.

Primul film vazut a fost 9:06, un film despre un politist care se pune in pielea victimei (stioui ca exporesia s-ar putea sa nu fie chiar asa, dar intelegeti si voi mesajul), dar asta se pune in pielea victimei la propriu, decvine gay, ca si victima, se rade pe corp, asa cum era victima. Filmul este dus destul de la extrem, dar este filmat si jucat, din punctul meu de vedere, destul de bine. relatiile interumane erau construite destul de bine, dar ancheta era, intr-adevar, dusa dusa dusa la extrem extrem extrem. (ma iertati stiu ca am mai sc ris o data asta, dar asta este adevarul). A… sa nu uitam. La sfarsit se sinucide, ca si victima, la 9:06. (Asta se datoreaza, probabil, si faptului ca viata lui era mai mult sau mai putin ratata, si ca fiica lui a murit…).

Filmul numarul 2 a fost Lumea vazuta de Ion B., documentarul care a luat premiul GOPO pentru cel mai bun documentar romanesc de anul trecut, despre un artist gasit in strada, care face tot felul de colaje, si despre expozitia pe care „unii” i-o organizeaza. De ce e bun filmul? Din cauza personajului, din cauza l;ui Ion B., ale carui colaje nu sunt rele (asta asa, ca sa stiti ca nu e laudat degeba). Montajul sau modul in care este filmat este obisnuit (daca imi aduc eu buine aminte), deci filmul nu se remarca prin asta, ci prin subiect: un artist gasit pe strada. (Nu stiu sau nu imi mai amintesc exact cum l-au gasit etc.). In orice caz, documentarul merita. (deasemenea, Ion B. se duce (sau este dus) la rudele lui dintr-un sat, care il intampina etc.). Interesanta mai e reactia vecinilor, care erau foarte mirati ca omul pe care ei l-au gazduit in holul blocului timp de multi ani, care dormea in mizerie etc (pe care unii chiar il injurau), devenise „faimos” peste noapte. Unii chiar erau putin invidiosi! La finalul micii prezentari, va spun ca, dupa film, Ion B. a primit un  apartament si s-a reapucat de colaje.