Mentalitatea romaneasca?!

Intru in autobuz, in acelasi moment ies doua controloare, furioase. Imi zic: ”OK, cineva nu a avut bilet si nu a vrut sa le dea buletinul”. Si da, intr-un fel avea dreptate.

Intru in autobuz, in acelasi moment vad o fata de vreo 20 de ani plangand. Imi zic: ”OK, a prins-o fara bilet si i-a dat amenda”. Dar cum sa plangi din asa ceva?

Raman in autobuz si aflu toata povestea. Fata nu avusese abonament [pentru ca nu a putut sa si-l ia, pentru ca nu avea legitimatie de student pe anul ala, inca].

Tot autobuzul era mirat. De ce? E simplu: pareau sa nu inteleaga ca fata era vinovata, pareau sa nu inteleaga ca pur si simplu calatorea neregulamentar si pentru asta intr-adevar trebuie sa primesti o amenda. Si nu e mare lucru. Oricat de putini bani ai avea, iti asumi. Dar nu. Toata lumea comenta, iar comentariile deveneau din ce in ce mai personale la adresa controloarei. Oamenii spunea ca era foarte rea, ca faptul ca nu a vrut sa o lase fara amenda era rautate pura. Dar nu era. Isi facea meseria.

Si nu numai ca oamenii comentau, dar pareau sa fi format un grup impotriva controloarei. O femeie parea a fi socata de faptul ca vroia sa ii dea amenda s-a oferit chiar sa ii cumpere ”studentei” un abonament intreg.

DAR DE CE? DE CE NU VEDEAU CA TREBUIA SA PRIMEASCA AMENDA, CA NU AVEA BILET? DE CE SA TRANSFORME O SIMPLA AMEDA INTR-O DRAMA?

Anunțuri