Am fost, si a doua zi (ma rog, pentru maraton, era de fapt a treia) la Maratonul teatrului independent, care a fost, sincer, mult mai buna decat prima mea zi. Nu numai ca nu am avut surprize neplacute, dar am avut numai din cele placute…
Niste fete, prima piesa, este o comedi-drama dar mai mult comedie ca foarte trista nu e, despre un barbat care hotaraste sa isi revada trei dintre fostele sale iubite, ca sa stie ca totul e OK si ca poate fi intr-o asa zisa relatie de prietenie cu ele (si alte motive, precum ”unfinished bussiness” sau faptul ca se casatorea). Personajale fetelor sunt foarte bine facute si foarte diferite: Prima este foarte bucuroasa sa il vada, imbratisandu-l de mai multe ori in momentul revederii, dar ii piere repede entuziasmul cand afla de ce a fost chemata aici. A doua isi face o aparitie… sa zicem ”sexi”, dezbracandu-se si trantindu-se in pat, cerandu-i barabatului sa vina si el acolo cat mai repede. Barbatul nu accepta, spanand ca e casatporit etc. etc., dar pana la urma are un moment de ”slabiciune” si se hotaraste sa vina in pat pentru doar cateva momente. Femeia despre care vorbim era o artista plastica, care, din pacate pentru barbat, nu prea avea chef de vorba, ci doar sa… stea in pat. A treia femeie era foarte puternica (nu in sensul ca avea multi muschi…) si vorbea in… propozitii foarte scurte. Nu era deloc prietenoasa, pentru ca relatia celor doi se terminase destul de nefericit (sa zicem): Barbatul a fugit cand cei doi au fost prinsi (ea era si pe atunci casatorita). Ea, impreuna cu barbatul care a ramas chiar si dupa ce sotia ”l-a inselat”, aveau un plan, ca sa il faca si pe el *(pe erou) sa se simta prost, asa cum s-a simtit si ea cand a fost parasita: sa faca sex cu ea, ca sa isi insele si el viitoarea nevasta.
Ok… Acum piesa nu este grozava, dar te poti distra un pic. Cum am spus la inceput, caracterele personjelor sunt foarte diferite si foarte bine conturate, iar actorii joaca destul de bine, ultimele doua femeie mergand de la destul de bine la foarte bine.
Buzunarul cu Paine de Matei Vişniec, cu Vitalie Bichir si Rodica Ionescu, a fost de departe cea mai buna piesa pe care am vazut-o eu in festival. Actorii jucau foarte bine, deloc fals (asa cum in alte piese se mai intampla), iar dialogul absurd e foarte foarte (absurd) amuzant. In piesa este vorba despre doi oameni care vad un caine intr-o fântână (fantana nu exista pe scena, era, in realitate, o ceasca de cafea). Intai, cei doi vor sa vada daca cainele e viu, asa ca arunca cu ceva in fantana: cainele maraie. Apoi, discuta despre ce fel de om ar fi putut sa faca acest lucru, si (spre amuzamentul si bucuria mea si sper a tuturor), ne ofera si niste variante absurde: cum ar fi ca cainele s-a născut in fantana, sau ca a vrut sa se sinucidă dar nu a reusit. Apoi, cei doi incearca sa scoată cainele din fantana, dar nu reusesc sa gaseasca nici-o solutie care ar putea funcționa. La un moment dat, cei doi se hotarasc sa ii arunce niste paine, in caz ca moare de foame. La ceva timp dupa aceasta, si dupa ceva discutii, un lucru straniu se intampla: din cer, de undeva, cad niste bucati de paine…
Pana la urma, festivalul/ maratonul ramane tot mediocru, singura piesa care iesea din mediocritate fiind ultima despre care v-am povestit. Oameni? Da… oameni au fost extrem de multi, si, din pacate, nu toti au avut loc in sala (la unele priese, nici daca veneai cu jumatate de ora inainte nu gaseai loc). Probabil ca asta se datora, partial, faptului ca intrarea era libera. So, yeah… I enjoyed it, i will go again next year (if it will happen again…).